Hai, Romania!

“Hai, Romania!”

Hai, Romania!

Echipa nationala de fotbal a Romaniei a mai jucat un meci. Si, respectandu-si blazonul, a ratat calificarea la Campionatul European 2012. Cu toate acestea, nu putem sa nu privim in urma cu respect si sa ii felicitam pe baieti pentru efortul depus, alinandu-ne suferinta cu memoria rezultatelor imaculate de la CM 2002, Euro 2004, CM 2006, Euro 2008 si CM 2010… Stai putin… Asa este, gramada de fitoplancton lipsit de pulsatie intelectuala ce sunteti, romanii sunt jalnici! Patetici! Ridicoli! Caraghiosi! Sunteti jegul de sub unghiile lumii, libarca din bucatarie, un apendice incomod, repulsiv si dezagreabil pe harta lumii, pe care orice creatura de bun-simt ar prefera sa o excizeze de pe fata pamantului. Daca ar exista posibilitatea, Romania ar fi extirpata chirurgical cu un bisturiu de bun-simt de pe Terra.

Seara de 6 septembrie 2011 avea sa marcheze un eveniment de proportii: “renasterea echipei nationale de fotbal”, asa cum fusese fanfaronat meciul Romania – Franta de catre flecarii excitati care ne-au obisnuit deja cu neroziile lor defectuoase. “Comentatorii”, “analistii” si “jurnalistii” sportivi romani, precum si “oamenii de fotbal” nu sunt altceva decat o adunatura de baladini needucati si deformati, care par desprinsi din sedintele de bloc la fiecare invocare in direct. Inaintea fiecarui meci al Romaniei, aceasta masinarie de procesat fecale indruga la unison ineptii irelevante si absolut neconforme cu realitatea. “Analizele” acestor profeti ai leorbaielii sunt simple incantatii laudative goale, proslavind varii calitati imaginare, dar ignorand cu desavarsire adevarul crunt al crasei incompetente nationale. Astfel, inaintea fiecarei partide traim 2-3 zile de provivasire ieftina prin plasmuiri de tipul “matematic sunt sanse” sau “renasterea echipei nationale”, “a venit vremea revansei” ori “pornim cu sansa a doua, dar sunt convins ca putem face o figura frumoasa” si alte incurajari pe cat de stupide pe atat de irelevante. Iar nationala nu se dezminte si livreaza cu regularitate si fidelitate esec catastrofal dupa esec catastrofal. Confruntati cu propria incompetenta, comentatorii recurg in cele din urma la alte prozaisme apologetice de tipul “ne-a furat arbitrul”, “ne-a lipsit sansa”, “mingea este rotunda pentru toata lumea”, “mama a fugit cu vecinul” etc.

Dar de aceasta data nu putem blama niciun factor extern pentru impotenta noastra. Nu ne-a defavorizat arbitrul (care, de altfel, isi trage obarsia din neamul Ipsilanti, cel care l-a mazilit pe Tudor Vladimirescu… sunt ironic, idiotilor!), nu ne-a lipsit sansa, nu ne-au faultat adversarii grosolan, nu a existat vreun djinn malefic care sa ne saboteze (cu posibila exceptie a lui Marcel Pavel), nu a fost blat, tiganul stelist nu a mai confundat propria porta cu poarta adversarilor si nici terenul nu a fost inclinat spre poarta noastra. A fost pur si simplu un carnaval penibil de nenorociri, neputinta, ridicol si umor involuntar…

Mai intai, gazonul proaspat plantat de pe stadionul de 234 de milioane de euro a zburat mai repede decat zboara darele de cocaina de pe posteriorul unei prostituate in narile lui Mutu.
Spre comparatie:
Reprezentantii firmei contractate pentru gazonare, SC Gama Verde SRL au declarat ca seceta si conditiile meteo au pricinuit desprinderea gazonului si nu propria incompetenta. Si, desi practic declara ca le-ar fi trebuit un saman care sa invoce ploaia, nu ii putem suspecta de rea-vointa, deoarece este vorba despre firma lui Adrian Oprisan, fratele liderului PSD Vrancea, Marian Oprisan iar valoarea lucrarii se ridica la 80.000 de euro. La o asemenea suma si cu un asemenea fruntas, intentia nu poate sa fi fost decat nobila. In plus, patronul ar fi avut un raspuns onorabil la intrebarea cu privire la costul contractului, si anume “ce va f… grija de afacerile mele?”

Urmatoarea bucurie a serii ne-a pricinuit-o prestatia jalnica a saltimbancilor comisionati sa agite spectatorii. Mai intai ilustra nimeni Inna, cunoscuta in special pentru prestatiile orale (am inteles ca mai si canta uneori) a incantat audienta prin guitarea celor doua versuri ale refrenului melodiei “We Are The Champions” a formatiei Queen, din care cocota a retinut din nefericire doar un vers. Apoi Nosferatu si-a luat libertatea de a modifica versurile imnului national din considerente politice. Aparent vampirul ar fi considerat ca versurile cu referire la Traian ar fi starnit controverse politice prin prisma coincidentei de nume intre imparatul roman si actualul presedinte al Romaniei (???) si a preferat sa le elimine complet (!!!) Ahh… mda, de ce oare am impresia ca a uitat versurile? Oricum, cineva ar trebui sa ii explice ca Marcel este nume de zugrav. In plus, artificii, concerte, agitatie, mici, sucuri, struguri, pepeni… de ce a fost nevoie de aceasta reprezentatie ieftina si derizorie este greu de spus…

Cu toate acestea, romanii nu se lasa doborati usor, fiind vesnic inspirati de propria imbecilitate. Astfel, fiecare emisiune TV a anticipat febra meciului international cum a stiut mai bine… adica intr-o maniera puerila, primitiva, stridenta si scandalos de idioata, desigur!

“Dar Dr. Schnabel, Romania are o mandra traditie fotbalistica. Cum ramane cu Hagi, Balint, Dobrin…?”
“Stai jos, copil tampit! Hai sa-ti povesteasca Bunul Doctor cate ceva despre fotbalul romanesc…”
Aud tot mai des despre “traditia fotbalistica” a Romaniei si despre “legendele” fotbalului romanesc ori despre “Generatia de Aur” si vad fel de fel de incapabili care contrasteaza rezultatele de astazi cu istoria fotbalului romanesc cu emotia unui prescolar care deschide pentru intaia oara un Playboy. Sa va spun cate ceva despre “mandra traditie” a fotbalului romanesc… vedeti voi, giboni neinformati si nevalorosi ce sunteti, fotbalul romanesc nu exista. Si nu a existat vreodata. Punct. Ceea ce voi numiti “istoria fotbalului romanesc” nu reprezinta altceva decat o serie inconsistenta, incontinua si sporadica de rezultate mediocre izolate intr-un ocean de esecuri dezastruoase.

Prima participare a echipei romanesti la un turneu mondial s-a consumat in anul 1930 la chiar prima editie a acestei competitii, gazduita atunci de Uruguay. La aflarea vestii organizarii turneului sud-american, tari vecine precum Bolivia, Chile, Paraguay sau Mexic si-au inscris imediat echipele. Pe de alta parte, nicio singura prezenta europeana nu fusese anuntata, din pricina calatoriei lungi si anevoioase pe mare. Singurul motiv pentru care Romania a participat atunci a fost ambitia proaspat incoronatului Carol II de a dovedi ca dimensiunea falusului sau regal o depaseste pe cea a genitalelor altor lideri ai Europei, precum George V al Regatului Unit, Benito Mussolini al Italiei sau Adolf Hitler al Germaniei. In cele din urma, Europa a trimis 4 reprezentative, Iugoslavia, Franta, Belgia si Romania, cu un lot format din jucatori maghiari si nemti, precum Rudolf Burger, Alfred Eisenbeisser, Miklos Kovacs, Elemer Kocsis, Adalbert Steiner, Emerich Vogl, Samuel Zauber (lista completa). La urmatorul mondial ne-am calificat, insa am jucat un singur meci impotriva Iugoslaviei, pierdut cu 0-1. In 1938 Romania s-a calificat la mondialul francez numai pentru ca echipa pe care trebuia sa o intalneasca in baraj, Egiptul s-a retras din competitie. Nici atunci nu ne-am incununat cu glorie, pierzand in fata Cubei, tot in primul meci. Apoi au trecut 30 de ani pana sa mai vedem iarba mondialului, la Mexic ’70, unde am fost eliminati din grupa. Apoi am mai ratat cateva calificari la campionatul mondial, precum si la cel european, pana in 1984, cand ne-am calificat la europeanul francez, insa am fost eliminati din faza grupelor. Apoi a urmat “Generatia de Aur”, cu cateva prezente bune la campionatul mondial si la cel european, cea mai buna performanta fiind accederea in sferturile de finala in 1994. Dupa anul 2000, care marcheaza apusul “Generatiei de Aur”, Romania a reusit cu abnegatie si ambitie sa rateze succesiv toate ocaziile de calificare la orice competitie internationala. Mda, expuse astfel, “istoria si traditia” fotbalului romanesc nu mai par atat de sexy, asa este? Idiotilor.

Si toate acestea pentru un sport falimentar, care inghite miliarde de euro anual (majoritatea din bani publici) si care retrogradeaza in cadrul jurnalelor de stiri alte sporturi la care romanii chiar fac ceva. Astfel, rezultate de importanta mondiala precum medalii de aur sau clasari pe podium la varii intreceri de canotaj, atletism, badminton sau beer pong (este recunoscuta ca disciplina sportiva) sunt total eclipsate de banalitatile apocaliptice ale jucatorilor ori patronilor de fotbal. Mai precis, daca echipa Romaniei reuseste sa castige 10 medalii de aur la probele de atletism de la Jocurile Olimpice, are sanse sa fie mentionata pe burtiera in cadrul jurnalului, pe fundalul unor stiri despre clubul unde prefera jucatorii lui Dinamo sa agate prostituate vara sau despre bara cromata cu care vreun fotbalist de la Steaua si-a dotat masina 4×4.

Hai, Romania!