Casa Mihnea – lacasul tulburarii de personalitate histrionica

Daca vreti sa va faceti o casa sau, in cazul vostru, o caverna locuibila, puteti apela la ajutorul unui specialist in imobiliare. Dar cat de anticipabil este ca o incursiune in lumea demoralizata si perversa a afacerilor imobiliarelor sa degenereze intr-o expeditie in adancimile psihicului uman si ale afectiunilor acstuia? Ei bine, daca “expertul imobiliar” in cauza este Mihnea de la Casa Mihnea, atunci efectul este garantat.

Dar mai intai o mica lectie de psihanaliza, pentru a nu va cauza anevrism cerebral prin povara gandirii. Tulburarea de personalitate histrionica este definita ca fiind “o tulburare de tip isterie caracterizata prin extraversie, sociofilie, comunicabilitate, impresionabilitate, labilitate dispoziţională şi conduită demonstrativă, de rol”. Trasaturile esentiale ale acestei afectiuni sunt: polarizarea atentiei celorlalti, labilitate si versatilitate dispozitionala, comportament seducator excesiv, impresionabilitate si sugestibilitate, adoptarea tonalitatii afective a altor indivizi, catarsis afectiv facil, comunicare colorata si metaforica, teatralitate excesiva, dramatizarea continutului comunicarii. Ati inteles, gramada de fungus inestetic ce sunteti? Pe scurt, un pacient diagnosticat cu aceasta boala ar face orice pentru a capta atentia, se comporta excesiv de seducator si abereaza o groaza.

Acum ca am stabilit cadrul in care vom lucra, sa trecem la nebunia curata…

Pentru a pasi in lumea lui Mihnea, trebuei mai intai sa admiram frontispiciul site-ului sau, ornat cu o heraldica si un text descriptiv. Heraldica atent lucrata in MS Paint ilustreaza un caine ciobanesc, un simbol medieval pentru dementa totala! Tot de aici aflam ca “Mihnea Balescu, cel mai mare proprietar de terenuri rezidentiale, va propune cele mai ieftine terenuri in cadrul celor mai frumoase urbanizari din westul Bucurestiului.” “West”-ul Bucurestiului? Veti remarca aceasta tenta de americanizare si mai tarziu de-a lungul periplului. In incheiere, Mihnea ne asigura ca ii putem spune si colectionar de terenuri, desi o titulatura mai potrivita ar fi “pacient al unui azil de sanatate mintala”.

Dar sa pasim pragul si sa patrundem in lumea lui Mihnea…

Sfinte Sisoe! Lumea lui Mihnea este un tablou suprarealist desprins din cosmarul obsedant al unui veteran de razboi traumatizat! Privind aleile incalzite de razele soarelui, iarba verde, fluturasii, cerul senin si norisorii pufosi, nu poti sa nu te infiori la gandul ororilor suferite de Mihnea si de varii parti ale corpului sau in copilarie din pricina tatalui sau. Mihnea, nu esti singur. Site-ul tau reprezinta o inspiratie pentru toate victimele abuzului sexual de pretutindeni.

Dar de ce sa nu permitem pacientului sa se introduca?

Asadar, aflam ca Mihnea este considerat de catre Mihnea drept cel mai mare colectionar de terenuri rezidentiale din “West-ul” Bucurestiului. Evident, acest hobby a inceput atunci cand tatal lui Mihnea i-a ars colectia de surprize Turbo. Esste bine de stiut ca terenurile sale sunt situate “strategic”, in cazul in care vreo grupare terorista se va hotari sa lanseze un asalt surprinzator asupra Romaniei si vom fi cu totii nevoiti sa ne refugiam in cazematele lui Mihnea. De asemenea, coordonatele “malul unui rau”, “liziera padurii” si “langa un lac” sunt la fel de precise precum indicatiile geografice din basmele cu Harap-Alb. In plus, nu vad de ce nu ar vrea cineva sa faca afaceri cu cineva care asociaza preturile terenurilor cu pachete de tigari. Se aud barfe din piata cum ca urmatorul sau plan ar fi reducerea ipotecii in “West” la pretul unui box de gume Turbo, pentru a exorciza in cele din urma demonii copilariei.
“La fiecare loc de casa cumparat de la mine, ofer gratuit, la alegere, un proiect de vilisoara gata avizat. Cum valoarea proiectului ajunge la 100 milioane lei vechi, inseamna, practic, ca pamantul il ofer GRATIS”. Aaah, nu, nu inseamna asta, Mihnea. Nu inseamna asta deloc iar calculul tau eulenspiegelian ar putea ameti cel mult un prescolar. Cu toate acestea, ti-am simtit flerul pentru business, prin urmare am decis sa iti propun o afacere lucrativa: tu imi dai pamantul GRATIS iar eu iti ofer colectia mea de surprize Turbo. Cum colectia valoreaza peste 200 milioane lei vechi, practic, poti considera ca te-am platit dublu. Te rog sa ma contactezi daca esti interesat.

Ma simt obligat sa fac o confidenta: dincolo de atractia fata de evident grava boala psihica ce il tortioneaza pe Mihnea, m-am simtit usor intrigat si de realizarile acestui profet al “West”-ului imobiliar. Prin urmare am cautat iluminare in sectiunea “Proiectele mele” si am descoperit aceste bijuterii:

Bine, deci acest diletant netot ridicol isi face singur felatie drept mogul imobiliar si apoi spera sa impresioneze pe cineva cu case de papusi? Nu, sincer, Mihnea! Ia un loc, te rog, deoarece este timpul ca cineva sa iti explice cate ceva. Vezi tu, mama ta ti-a spus mereu ca esti “special”. Cu toate acestea, desi majoritatea potentialilor tai clienti ar fi formata din nevertebrate incapabile de ratiune, sunt destul de sigur ca nu vei reusi sa ii convingi de autenticitatea proiectelor tale prezentandu-le colectia ta de case din plastilina. In orice caz, daca esti totusi interesat de colaborarea propusa anterior, iti prezint proiectul meu pentru descongestionarea traficului in zona de “East” a Bucurestiului. Este vorba despre o parcare supraetajata:

Am pastrat cele mai suculente doua sectiuni ale site-ului pentru sfarsit. Sper ca v-ati prins centurile de siguranta, deoarece sunteti pe cale de a fi rapiti intr-o incursiune in tenebrele mintii intortocheata a “colectionarului” Mihnea… Mai intai, anuntul de angajare pentru menajera:

Bine, deci anuntul incepe cu o declaratie de intentie evidenta, din moment ce Mihnea isi doreste colaboratoare si nu colaboratori. Voi incerca sa detaliez anuntul punct cu punct, pentru a expune cititorilor aceasta mostra de dementa in cea mai curata forma a sa:
1. Dupa evidentierea dorintei de a angaja o femeie (sau “fata”, in termenii lui Mihnea), “colectionarul” trece direct la descrierea postului printr-o flagranta ilegalitate. Nu serios, “va fi fara carte de munca. Nu-mi place sa dau bani la stat mai mult decat e strict necesar”? Ahhh, domnule Mihnea, cred ca platirea taxei pentru salariu se cam inscrie in acel “strict necesar”. Oricum Mihnea tine sa ne ridiculizeze planurile meschine de cuantificare a pensiei cu o viziune profetica servita sub forma unui a apropos lejer: “by the way… se spune ca in 2030 asigurarile de stat vor intra in colaps”. Bine de stiut. Acum realizez ca goana dupa pensie este desarta. Multumesc, Mihnea! Dar profetul nu se multumeste cu balmajirea unor catrene indescifrabile si misterioase, ci isi si argumenteaza adevarul: “decretzeii vor ajunge la varsta pensionarii iar cei care muncesc vor trebui sa le asigure pensia si lor.” Stai, ce? Sfanta palarie a lui Napoleon, declaratiile acestui tip au mai putin sens decat interviurile date de Inna! Iar asta spune multe.
2. La punctul 2 Mihnea insira o serie de fraze fara nicio legatura intre ele, pentru a ilustra profundul efect devastator pe care boala l-a avut asupra psihicului sau.

3. Salariul este satisfacator iar daca ii inlesnesti lui Mihnea hobby-ul, si anume scufundarile, acesta aproape se va dubla. Fara niciun dubiu, “scufundarile” sunt in abisul mintii intunecate a traumatizatului Mihnea.
4. Din nou suntem expusi la o profetie economica, strecurata cu dibacie de catre Mihnea.
5. Aici aflam ca dupa 8 ani de fidelitate, vei fi posesorul a unui loc de casa intravilan, a unei masini si a 2 case. Iar la implinirea a 10 ani in serviciul lui Mihnea, vei primi un oras numai al tau.

6. … sau o zi fff scurta si 2 mai lungi plus una libera… sau 2 zile libere si trei mai scurte plus una fff lunga… sau doua zile fff scurte plus o zi libera… sau…
7. … sau doua saptamani de vacanta la fiecare doua luni… sau o luna de vacanta pe an plus doua saptamani de vacanta o data la doua luni… sau…
8. Mihnea isi demonstreaza din nou profunda intelegere a mecanismului angajarii, considerand ca exista vreo legatura relevanta intre convingerile sale religioase si zilele libere prevazute in Codul Muncii.
9. Nu, nu exista nicio sansa sa ajungi pe centura in Turcia. Nicio sansa. Nu. Nici cea mai mica.
10. Este trist ca, desi micutul Mihnea obisnuia sa isi sune mamica in mod obsesiv la serviciu, aceasta a ales sa ramana nepasatoare fata de abuzurile sexuale ale tatalui.

11. Mihnea, regret, insa era intunecata a luat sfarsit acum ceva vreme. Stiu, stiu, o intamplare regretabila, dar ce sa-i faci? Iti poti imagina ca acum exisat legi pentru ocrotirea drepturilor oamenilor? De asemenea, hartuirea, precum si urmarirea telefoanelor angajatilor sau sechestrarea acestora sunt sanctionate prin lege. La fel este si violenta fizica. Iti poti imagina o asemenea atrocitate?
12. Mihnea este un ateu cu convingeri ferme de mormon.
13. Regret, doamna Zoe Petre, nu puteti aplica.
14. Ahh… are nevoie de poze pentru a verifica privirea. Iar daca dimensiunile coapselor corespund normelor international acceptate de estetica feminina, nu ai sanse sa fii angajata. Domnule Mihnea, din nou tin sa va dezamagesc. Avem legi si impotriva discriminarii sexuale. Stiu, stiu, este inuman, dar ce putem face?

15. Aha. Deci daca vrei sa ramai la nivel de secretara, pleci la 22:00. Dar daca prospectul carierei si al autorealizarii te anima, atunci stai toata noaptea… nu exista niste legi si pentru reglementarea programului de lucru sau ceva similar?
16. Si prin “brainstorming” vrea sa spuna elaborarea planurilor de lupta impotriva lui Joker, Two-Face si Riddler.
17. Mop.
18. Proxenetism in principiu. Si lupta impotriva criminalitatii din Gotham City. Si mop.
19. Mihnea, ce am vorbit adineauri despre sechestrare si despre drepturile omului?

De aici aflam ca Mihnea nu apreciaza pasarile de noapte, parul in proiectele sale si femeile care nu sunt dispuse sa se prostitueze.

Dupa cum am promis, am pastrat cea mai gustoasa sectiune a site-ului pentru sfarsit. Pregatiti-va sa experimentati personalitatea multifatetata a lui Mihnea prin intermediul pozelor publicate chiar pe site-ul sau:

Pentru ca nimic nu spune “demn de incredere” ca expunerea in chiloti.

Mihnea ajutand la conceperea sintagmei “tun” imobiliar.

Pentru ca Mihnea stie ca nimic nu spune “business” ca cizmele de vidanjor si cainii vagabonzi.

Nu, nicio sansa sa ajungi in Turcia. Nu. Nici cea mai mica.

Pentru ca Mihnea stie ca orice afacerist de succes are si o parte sensibila.

Si de o latura amuzanta.

Pentru si mai multa dementa a la Mihnea, ii puteti consulta canalul de YouTube, care il prezinta pe Mihnea la paintball, la skandenberg, precum si imagini cu un sobolan de jucarie. Nu, serios.

Hai, Romania!

“Hai, Romania!”

Hai, Romania!

Echipa nationala de fotbal a Romaniei a mai jucat un meci. Si, respectandu-si blazonul, a ratat calificarea la Campionatul European 2012. Cu toate acestea, nu putem sa nu privim in urma cu respect si sa ii felicitam pe baieti pentru efortul depus, alinandu-ne suferinta cu memoria rezultatelor imaculate de la CM 2002, Euro 2004, CM 2006, Euro 2008 si CM 2010… Stai putin… Asa este, gramada de fitoplancton lipsit de pulsatie intelectuala ce sunteti, romanii sunt jalnici! Patetici! Ridicoli! Caraghiosi! Sunteti jegul de sub unghiile lumii, libarca din bucatarie, un apendice incomod, repulsiv si dezagreabil pe harta lumii, pe care orice creatura de bun-simt ar prefera sa o excizeze de pe fata pamantului. Daca ar exista posibilitatea, Romania ar fi extirpata chirurgical cu un bisturiu de bun-simt de pe Terra.

Seara de 6 septembrie 2011 avea sa marcheze un eveniment de proportii: “renasterea echipei nationale de fotbal”, asa cum fusese fanfaronat meciul Romania – Franta de catre flecarii excitati care ne-au obisnuit deja cu neroziile lor defectuoase. “Comentatorii”, “analistii” si “jurnalistii” sportivi romani, precum si “oamenii de fotbal” nu sunt altceva decat o adunatura de baladini needucati si deformati, care par desprinsi din sedintele de bloc la fiecare invocare in direct. Inaintea fiecarui meci al Romaniei, aceasta masinarie de procesat fecale indruga la unison ineptii irelevante si absolut neconforme cu realitatea. “Analizele” acestor profeti ai leorbaielii sunt simple incantatii laudative goale, proslavind varii calitati imaginare, dar ignorand cu desavarsire adevarul crunt al crasei incompetente nationale. Astfel, inaintea fiecarei partide traim 2-3 zile de provivasire ieftina prin plasmuiri de tipul “matematic sunt sanse” sau “renasterea echipei nationale”, “a venit vremea revansei” ori “pornim cu sansa a doua, dar sunt convins ca putem face o figura frumoasa” si alte incurajari pe cat de stupide pe atat de irelevante. Iar nationala nu se dezminte si livreaza cu regularitate si fidelitate esec catastrofal dupa esec catastrofal. Confruntati cu propria incompetenta, comentatorii recurg in cele din urma la alte prozaisme apologetice de tipul “ne-a furat arbitrul”, “ne-a lipsit sansa”, “mingea este rotunda pentru toata lumea”, “mama a fugit cu vecinul” etc.

Dar de aceasta data nu putem blama niciun factor extern pentru impotenta noastra. Nu ne-a defavorizat arbitrul (care, de altfel, isi trage obarsia din neamul Ipsilanti, cel care l-a mazilit pe Tudor Vladimirescu… sunt ironic, idiotilor!), nu ne-a lipsit sansa, nu ne-au faultat adversarii grosolan, nu a existat vreun djinn malefic care sa ne saboteze (cu posibila exceptie a lui Marcel Pavel), nu a fost blat, tiganul stelist nu a mai confundat propria porta cu poarta adversarilor si nici terenul nu a fost inclinat spre poarta noastra. A fost pur si simplu un carnaval penibil de nenorociri, neputinta, ridicol si umor involuntar…

Mai intai, gazonul proaspat plantat de pe stadionul de 234 de milioane de euro a zburat mai repede decat zboara darele de cocaina de pe posteriorul unei prostituate in narile lui Mutu.
Spre comparatie:
Reprezentantii firmei contractate pentru gazonare, SC Gama Verde SRL au declarat ca seceta si conditiile meteo au pricinuit desprinderea gazonului si nu propria incompetenta. Si, desi practic declara ca le-ar fi trebuit un saman care sa invoce ploaia, nu ii putem suspecta de rea-vointa, deoarece este vorba despre firma lui Adrian Oprisan, fratele liderului PSD Vrancea, Marian Oprisan iar valoarea lucrarii se ridica la 80.000 de euro. La o asemenea suma si cu un asemenea fruntas, intentia nu poate sa fi fost decat nobila. In plus, patronul ar fi avut un raspuns onorabil la intrebarea cu privire la costul contractului, si anume “ce va f… grija de afacerile mele?”

Urmatoarea bucurie a serii ne-a pricinuit-o prestatia jalnica a saltimbancilor comisionati sa agite spectatorii. Mai intai ilustra nimeni Inna, cunoscuta in special pentru prestatiile orale (am inteles ca mai si canta uneori) a incantat audienta prin guitarea celor doua versuri ale refrenului melodiei “We Are The Champions” a formatiei Queen, din care cocota a retinut din nefericire doar un vers. Apoi Nosferatu si-a luat libertatea de a modifica versurile imnului national din considerente politice. Aparent vampirul ar fi considerat ca versurile cu referire la Traian ar fi starnit controverse politice prin prisma coincidentei de nume intre imparatul roman si actualul presedinte al Romaniei (???) si a preferat sa le elimine complet (!!!) Ahh… mda, de ce oare am impresia ca a uitat versurile? Oricum, cineva ar trebui sa ii explice ca Marcel este nume de zugrav. In plus, artificii, concerte, agitatie, mici, sucuri, struguri, pepeni… de ce a fost nevoie de aceasta reprezentatie ieftina si derizorie este greu de spus…

Cu toate acestea, romanii nu se lasa doborati usor, fiind vesnic inspirati de propria imbecilitate. Astfel, fiecare emisiune TV a anticipat febra meciului international cum a stiut mai bine… adica intr-o maniera puerila, primitiva, stridenta si scandalos de idioata, desigur!

“Dar Dr. Schnabel, Romania are o mandra traditie fotbalistica. Cum ramane cu Hagi, Balint, Dobrin…?”
“Stai jos, copil tampit! Hai sa-ti povesteasca Bunul Doctor cate ceva despre fotbalul romanesc…”
Aud tot mai des despre “traditia fotbalistica” a Romaniei si despre “legendele” fotbalului romanesc ori despre “Generatia de Aur” si vad fel de fel de incapabili care contrasteaza rezultatele de astazi cu istoria fotbalului romanesc cu emotia unui prescolar care deschide pentru intaia oara un Playboy. Sa va spun cate ceva despre “mandra traditie” a fotbalului romanesc… vedeti voi, giboni neinformati si nevalorosi ce sunteti, fotbalul romanesc nu exista. Si nu a existat vreodata. Punct. Ceea ce voi numiti “istoria fotbalului romanesc” nu reprezinta altceva decat o serie inconsistenta, incontinua si sporadica de rezultate mediocre izolate intr-un ocean de esecuri dezastruoase.

Prima participare a echipei romanesti la un turneu mondial s-a consumat in anul 1930 la chiar prima editie a acestei competitii, gazduita atunci de Uruguay. La aflarea vestii organizarii turneului sud-american, tari vecine precum Bolivia, Chile, Paraguay sau Mexic si-au inscris imediat echipele. Pe de alta parte, nicio singura prezenta europeana nu fusese anuntata, din pricina calatoriei lungi si anevoioase pe mare. Singurul motiv pentru care Romania a participat atunci a fost ambitia proaspat incoronatului Carol II de a dovedi ca dimensiunea falusului sau regal o depaseste pe cea a genitalelor altor lideri ai Europei, precum George V al Regatului Unit, Benito Mussolini al Italiei sau Adolf Hitler al Germaniei. In cele din urma, Europa a trimis 4 reprezentative, Iugoslavia, Franta, Belgia si Romania, cu un lot format din jucatori maghiari si nemti, precum Rudolf Burger, Alfred Eisenbeisser, Miklos Kovacs, Elemer Kocsis, Adalbert Steiner, Emerich Vogl, Samuel Zauber (lista completa). La urmatorul mondial ne-am calificat, insa am jucat un singur meci impotriva Iugoslaviei, pierdut cu 0-1. In 1938 Romania s-a calificat la mondialul francez numai pentru ca echipa pe care trebuia sa o intalneasca in baraj, Egiptul s-a retras din competitie. Nici atunci nu ne-am incununat cu glorie, pierzand in fata Cubei, tot in primul meci. Apoi au trecut 30 de ani pana sa mai vedem iarba mondialului, la Mexic ’70, unde am fost eliminati din grupa. Apoi am mai ratat cateva calificari la campionatul mondial, precum si la cel european, pana in 1984, cand ne-am calificat la europeanul francez, insa am fost eliminati din faza grupelor. Apoi a urmat “Generatia de Aur”, cu cateva prezente bune la campionatul mondial si la cel european, cea mai buna performanta fiind accederea in sferturile de finala in 1994. Dupa anul 2000, care marcheaza apusul “Generatiei de Aur”, Romania a reusit cu abnegatie si ambitie sa rateze succesiv toate ocaziile de calificare la orice competitie internationala. Mda, expuse astfel, “istoria si traditia” fotbalului romanesc nu mai par atat de sexy, asa este? Idiotilor.

Si toate acestea pentru un sport falimentar, care inghite miliarde de euro anual (majoritatea din bani publici) si care retrogradeaza in cadrul jurnalelor de stiri alte sporturi la care romanii chiar fac ceva. Astfel, rezultate de importanta mondiala precum medalii de aur sau clasari pe podium la varii intreceri de canotaj, atletism, badminton sau beer pong (este recunoscuta ca disciplina sportiva) sunt total eclipsate de banalitatile apocaliptice ale jucatorilor ori patronilor de fotbal. Mai precis, daca echipa Romaniei reuseste sa castige 10 medalii de aur la probele de atletism de la Jocurile Olimpice, are sanse sa fie mentionata pe burtiera in cadrul jurnalului, pe fundalul unor stiri despre clubul unde prefera jucatorii lui Dinamo sa agate prostituate vara sau despre bara cromata cu care vreun fotbalist de la Steaua si-a dotat masina 4×4.

Hai, Romania!

Romania, codasa romanilor

Exista in Romania un spirit vitriolic de autocritica. De la targovetul de rand, care isi deplange propria soarta sociala, pana la agentii politici, care folosesc anti-romanismul drept argument in discursul lor populist.

Cunoscand tabieturile lingvistice si stereotipiile verbale ale jurnalistilor romani, m-am decis sa arunc o privire pe imaginea difuzata a Romaniei prin intermediul canalelor media online. Prin urmare:

Google Query: "Romania codasa"

Sfinte Sisoe, cand vine vorba de calomniere nationala, si cel mai scrantit clasament din lume devine acceptabil, atata vreme cat Romania figureaza pe ultimele locuri. Asadar, suntem ultimii la promovarea eco, precum si la programele de depistare a cancerului si la numarul de donatori (de organe). Din ce ocnita obscura a lumii statistice au scos aceste rapoarte? Nu, sincer, romanii sunt aproape la fel de insetati dupa statistici vexante la adresa tarii, cat sunt dupa stiri violente. Daca as scorni o informatie conform careia Romania ar fi codasa Europei la numarul de boabe prezente intr-o punga de orez, aceasta stire ar fi literalmente devorata de agentiile de presa.

Si acum, spre comparatie, reversul monedei:

Google Query: "Romania fruntasa"

Concluzia: Romanii sunt stapanii supremi ai semanticii. Reusim cu brio sa deturnam un cuvant cu conotatie pozitiva pentru a exprima o idee negativa. Romania, fruntasa la deficit comercial, Romania, fruntasa la munca nedeclarata… Toate nenorocirile lumii  se revarsa asupra noastra si, de prost ce o ducem, ne-au napadit si hepatitele B si C, aducandu-si si prietenul, cancerul la col uterin. Ce putem deduce din aceste “sondaje”? Ca Romania este, in fapt, un oras SimCity, asupra caruia jucatorul sadic a aruncat intreaga paleta de dezastre “naturale” disponibile, de la tornade, eruptii vulcanice si deficite bugetare, pana la incendii, Godzilla si cancerul la col uterin.

De dragul experimentului, hai sa invocam circumstante atenuante pentru jurnalisti. Sa presupunem ca nu vaneaza in mod tendentios fiecare clasament jignitor la adresa Romaniei, pentru a profita de creditul de imagine obtinut prin valoarea de autodeplangere nationala…

Google Query: "Franta codasa"

Bine, bine, sunt eu subiectiv. Am ales una dintre tarile de frunte ale Europei si, ca atare, era de la sine inteles ca vor rezulta stiri care contrasteaza Romania cu Franta, deznodamantul fiind unul defavorabil pentru Romania. Sa incercam si o tara aflata in competitie directa cu noi la multe capitole…

Google Query: "Bulgaria codasa"

…

Sfinte Sisoe!

Deci nici macar bulgarii nu sufera aceleasi critici din partea noastra cum sufera insasi tara noastra. Atat de avansat a ajuns acest sentiment national de justificare a propriilor frustrari prin cartirea societatii, incat ne hranim cu dovezi ale mediocritatii noastre. A devenit un viciu, avem nevoie de acte certificatoare ale incompetentei noastre generale, pentru a putea trai impacati cu  slabiciunile noastre personale. Suntem de-a dreptul obsedati de propria noastra incapacitate. Atunci cand personificam Romania, ce criticam de fapt? In Romania nu se poate…, Romania nu este capabila…, Romania nu face…, Romania nu ofera… CINE este Romania? O tara este, in adevar, suma cetatenilor sai. Atunci cand enuntam verdicte precum cele mentionate anterior, de fapt ne exprimam propriile limitari si temeri. Nu Romania, ci Romanii nu sunt capabili…, Romanii nu fac…, Romanii nu pot…, prin urmare, NOI nu reusim, NOI nu suntem capabili, NOI nu stim!

Valeriu Lazarov a murit!

Valeriu Lazarov, inventatorul Andreei Marin

Valeriu Lazarov a murit! Parintele divertismentului TV din Romania, maestrul audientelor, superlativul absolut in productii televizate, bla bla bla. O insiruire fantezista de apelative nule si nemeritate. Nu, sincer, cine dracu’ a fost Valeriu Lazarov? Si care a fost, mai exact, contributia lui la edificiul cultural romanesc, care i-a castigat felatii post-mortem gratuite? Avand in vedere numarul coplesitor de laudatori grabiti sa regurgiteze omagii mai deplorabile decat emisiunile lui Lazarov, consider ca la acesti maimutoi cu accente de vedete trebuie sa apelez pentru a afla raspunsul la intrebarea anterioara…

Raluca Moianu: Valeriu Lazarov era un perfectionist. De la gesturi, la cuvinte, la modul cum cade lumina in platou, totul era important pentru el. Ganditi-va ca emisiunile lui au avut mare succes in Romania. Era un foarte bun psiholog si stia sa ne citeasca, stia sa ne spuna ce am gresit, era un maestru.

In regula, multumim, Doamna Dramatism! Cand va reveniti din euforia nostalgic-orgasmica, va puteti intoarce la emisiuni ce expun reconcilieri rurale, pentru a cinsti amintirea maestrului.

Mircea Radu: Omul Valeriu Lazarov era, cum spun americanii, “larger than life”. Era de o cultura extraordinara, era un om care stia sa asorteze ceasul la imbracaminte, era un om foarte calm, era un om foarte intelept, era un barbat cu desavarsire elegant. Pe scurt, era un boier.

Destul de inspaimantator, avand in vedere ca aceasta declaratie provine din gura descendentului Village People. Si naiba stie ce altceva o mai proveni din acea gura. Mircea Radu este, cum spun americanii, “a damn poponary”. In ciuda acelei litere “b” in plus, nu pot sa nu aprob, totusi, ultima fraza. Din nefericire, dincolo de dorinta evidenta a lui Mircea Radu de a-l fi tavalit prin asternut pe parintele divertismentului romanesc, replicile lui spun nimic, dovedindu-se inutile pentru cautarea mea dupa raspunsuri… cine dracu’ a fost Valeriu Lazarov? Si care a fost aportul sau la evolutia spirituala a societatii din Romania?

Cosmin Cernat: Valeriu Lazarov a oferit lucruri emotionante, nu emisiuni plangacioase. A stiut sa ofere romanilor acea empatie de care aveau nevoie, fie ca vorbim de emisiuni ca Surprize, Surprize sau Ploaie de Stele. L-am admirat si stimat pe acest om, pe acest geniu al televiziunii.

Nu ne-a oferit emisiuni plangacioase… Evident ca nu emisiunile erau plangacioase, ci invitatii si telespectatorii, falus gonflabil, ce esti! Si in plus, Cernat nu era prezentator de stiri? Nici macar stiri adevarate, ci stiri sportive?! Atunci, in numele a tot ce e sfant, ce dracu’ cauta enuntand opinii? Nimanui nu-i pasa ce gandeste un crainic de stiri! El nu e platit sa gandeasca, ci sa ingane. Treci naibii inapoi in spatele pupitrului si citeste-mi despre cum “matematic sunt sanse pentru nationala Romaniei” si despre ce eliminari glorioase a izbutit Andrei Pavel si scuteste-ma de parerile tale irelevante, crescatorie de oxiuri ambulanta, ce esti!

Dan Negru: Lazarov mi-a schimbat definitiv viata. Mintea lui Lazarov a schimbat televiziunea in Romania. Cea mai grea povara de pe pamant este cea a recunostintei.

Ce? Stai, stai, stai… Trebuie sa reiau aceasta bazaconie: Lazarov mi-a schimbat definitiv viata. Mintea lui Lazarov a schimbat televiziunea in Romania. Cea mai grea povara de pe pamant este cea a recunostintei. Deci un apropo general, aplicabil oricarei personalitati despre care vrei sa vorbesti frumos, dar despre care nu stii ce sa spui; urmata imediat de o afirmatie la fel de generala, dar cu referire la televiziunea din Romania; urmata de un citat eronat din Tacitus? Nu, sincer, omul asta a studiat la Academia de Coerenta “Elena Basescu”! Bine, nu il suspectez pe Dan Negru de activitati intelectuale intense. Pana la urma, fisa postului lui include onomatopee, exclamatii imitative, multa agitatie corporala si repetarea hipnotizanta a sintagmei “oameni buni” in cadrul unor emisiuni ce imita odioasele si pestricioasele productii italienesti.

Un metric foarte bun pentru masurarea importantei unui om il reprezinta calitatea celor care il pomenesc dupa moarte. Prin prisma pletorei de ilustri nimeni care deplang trecerea in nefiinta a maestrului lor spiritual, este usor de dedus si valoarea reala a lui Valeriu Lazarov. Acest argument ar fi suficient pentru orice om invatat, insa, cum voi sunteti inculti, naivi, superficiali si usor influentabili, conferiti oricarui neinsemnat care apare la televizor un halo de sanctitate. In plus, exista o dispozitie ipocrita de a tabuiza persoanele decedate. Despre morti numai de bine, nu? Stiti ca e adevarat. Tot ce trebuie sa faci pentru a fi absolvit de orice pacat lumesc este sa mori. Pana mai acum cateva luni, forumurile erau invadate de glume si aluzii jignitoare la adresa lui Michael Jackson. Fie ca era vorba de acuzatiile de pedofilie sau de diformitatea sa faciala, Michael Jackson era unul dintre cele mai mascarite vedete ale acestui secol. Dar stai! Acum totul este diferit. Acum ca a murit, trebuie sa ne amintim ce mostenire muzicala bogata a lasat in urma, cum exemplul lui ne-a inspirat in tot ceea ce facem si cum spiritul unuia dintre cei mai mari muzicieni va dainui o eternitate, bla bla bla… Acum orice gluma la adresa lui Michael Jackson este taxata: A, nu, sa avem pardon, de Michael nu te iei, a fost cel mai mare muzician al tuturor timpurilor! Daca tot n-ai ce face, ia-te de cioara aia de Ray Charles, cu vocea lui hodorogita! A, si el e mort? Da, mi-a schimbat definitiv viata, a fost un inovator, un vizionar si o mare inspiratie pentru mine! Idiotilor!

Revenind la parintele divertismentului romanesc, poate ca exista loc de eroare in judecata mea. Prin urmare, as dori sa trec in revista o serie de creatii ale maestrului Valeriu Lazarov, cu promisiunea ca, daca la sfarsitul acestei sintetizari, voi considera ca l-am evaluat gresit, imi voi revizui articolul de fata, voi scrie unul laudativ si ma voi flagela public pentru pacatele mele. Termenul “creatii” este unul imprecis, deoarece Valeriu Lazarov nu crea concepte de emisiuni, ci importa si adapta dejectii transmise de televiziunile din Italia si Spania.

Surprize, surprize – o emisiune gazduita de probabil cea mai iritanta si nartoasa cotumba care a pasit vreodata in lumina reflectoarelor. Formatul emisiunii presupunea repatrierea unor mamaligari emigrati, prea insensibili pentru a-si mai vizita vreodata mama ramasa in tara. La inceputul emisiunii, mai sus numita mahalagioaica o invita pe cotoroanta vitregita la o discutie induiosatoare despre durerea de a nu-si fi vazut copiii de atata amar de vreme. Desigur, de fiecare data aflam cum respectivii copii duceau o viata foarte buna in strainatate si, prin urmare, ii durea drept in locul unde nu razbate soarele de mama indurerata. Deznodamantul acestui tur de forta lacrimogen era consumat prin aparitia familiei iubitoare din spatele cortinei. Spun surprinzator, deoarece, in ciuda unui numar impresionant de editii, batranii invitati in platou pareau sa nu aiba habar de ce se aflau acolo. Tot circul era pus in scena pentru ca babostrovnita sa poata revarsa o rafala de lacrimi, acompaniata de toti cei prezenti in sala si de telespectatorii miscati de bucuria hodoragei de a-si revedea copiii iubitori, dar nepasatori. O mizerabila risipa de timp destinata casnicelor inutile. Faptul ca emisiunea era difuzata pe TVR si, deci, sponsorizata de mine, ma incanta la fel de mult.

Din dragoste – Y-M-C-A! Scuze, nu m-am putut abtine. Asadar, un pasarel gingas, care aducea in emisiune cele mai rapanoase bahahui pe care le putea bura satul romanesc, pentru a-si discuta romantele paduchioase. Minoritatile etnice erau foarte bine reprezentate in cadrul acestei emisiuni, in timp ce sentimentele nobile inspirate de aceasta emisiune variau… de la pasiune in lanul de porumb al lui nea Dobre, pana la flegme duioase in spatele surii, inspirate de Titanic. Emisiunea mustea a poezie, melodia sufletelor fiind imnul acestei productii. Deseori cuplurile ajungeau in impas, din cauza ca unul dintre parteneri mai bea, mai insela, mai zdrobea mutra iubitei de soba, dar asa e in dragoste! Ah, vorba celebrei arii, L’amour est un oiseau rebelle…

Iarta-ma – Pentru a pastra nota de “te-am batut, fa, dar te iubesc”, emisiunea Iarta-ma prezenta acelasi tip de oameni descris anterior, care veneau pentru a se dezvinovati pentru cele mai josnice fapte si pentru a-si cere iertare. Printre invitatii mai proeminenti: fabrica de copii, adica o batrana care turnase de-a lungul vietii zeci de copii, pentru a-i vinde si care, la batranete, dorea sa isi ceara iertare (considerandu-si copiii, probabil, retardati); un magraon inlantuit in aur, care si-a batut si sechestrat iubita, venit sa isi declare dragostea fata de ea, dupa ce aceasta fugise de el; un batran care isi violase nepoata de 9 ani si care acum dorea sa se revanseze si lista poate continua. Sfinte Sisoe, acestor oameni ar trebui sa li se dea pedeapsa cu moartea, nu expunere nationala. Ce era cel mai scandalos era atitudinea de nonsalanta si compasiune a moderatoarei, care trata fiecare invitat ca fiind o victima a circumstantelor, nu un nenorocit lipsit de judecata umana.

Alte fecale similare, erupte din anusul creativ al lui Valeriu Lazarov: Secretele Mariei si Vocea inimii. Dar acestea sunt telenovele, deci genul le caracterizeaza direct, nefiind nevoie de vreun alt comentariu. In plus, exista si fabuloasa serie de emisiuni produse pentru Dan Negru, dar aceastea sunt mult prea traumatizante pentru a fi dezgropate vreodata din Gehena.

O mica lectie de istorie pentru voi, incapabililor! 1989 – 1999 – 2006 – 2007. Este axa de-a lungul careia au murit unii dintre cei mai importanti oameni de presa ai Romaniei, respectiv Tudor Vornicu, Ioan Chirila, Aristide Buhoiu, Silviu Brucan si Octavian Paler. Omagiul adus acestor comori ale presei romanesti a fost concretizat prin cateva referiri obosite in cadrul jurnalelor de stiri, iar mostenirea lor in mentalul colectiv a fost constituita intr-o serie de emisiuni caraghioase transmise pe subsidiarele TVR. In schimb, parintele divertismentului romanesc merita decorat post-mortem si declarat erou national. Si acest erou nu este cumva Toma Caragiu, Amza Pellea sau Cornel Patrichi, adevaratii pionieri ai divertismentului romanesc, care au realizat productii de o calitate incontestabila, nuuuuu, este vorba despre un filfizon care se lua mult prea in serios si al carui singur merit a fost ca, prin prisma unui dar innascut pentru exagerare, a invaluit orice facea intr-o aura de profesionalism. Toti acesti cimpanzei dresati – Mircea Radu, Andreea Marin, Cosmin Cernat et al. -  imi povestesc cata atentie pentru detalii dovedea maestrul si cum se implica patimas in orice misca pe platoul de filmare… Ceea ce nu realizeaza acesti sobolani de laborator supusi prea multor experimente este ca toate productiile lui Valeriu Lazarov erau mizerii abjecte. “Era un bun psiholog“, “stia exact ce vor romanii si le dadea exact ce vor“… aceste bacterii increate perpetueaza aceste caracterizari la adresa maestrului, fara macar sa realizeze ca ele nu sunt deloc magulitoare. Iar daca cei ce ii asculta ar avea macar jumatate din capacitatea mentala a unei caramizi, ar realiza-o si ei. Dar, din nefericire, ei, adica voi sunteti o sleahta de cretini. Asadar, permiteti-mi sa reformulez declaratiile omagiale ale ilustrilor anonimi citati anterior, pentru a ilustra exact natura operei de o viata a lui Valeriu Lazarov…

Raluca Moianu: Valeriu Lazarov era un perfectionist. De la gesturi, la cuvinte, la modul cum cade lumina in platou…
Traducere: Valeriu Lazarov era un maniac obsesiv, care, desi realiza productii non-culturale, care se adresau categoriilor inferioare ale populatiei, manifesta grave tulburari de personalitate, ce tindeau spre idiomul american “control freak”.

Cosmin Cernat: Valeriu Lazarov a stiut sa ofere romanilor acea empatie de care aveau nevoie.
Traducere: Valeriu Lazarov a inteles ca romanii sunt inculti si ca vor patetism rural si, in consecinta, s-a decis sa se imbogateasca de pe urma lipsei de valori a acestei societati.

Dan Negru: Mintea lui Lazarov a schimbat televiziunea in Romania.
Traducere: Datorita lui Valeriu Lazarov, televiziunea din Romania este asaltata de clone nereusite ale unor emisiuni ridicole, stridente si galagioase din Italia si Spania. Multumim, Valeriu Lazarov!

Da, acum nu mai suna atat de sexy aceste afirmatii, asa este? Idiotilor!

Considerand cele expuse de-a lungul acestui articol, concluzionez ca o singura lauda ii poate fi adusa lui Valeriu Lazarov: ca a stiut sa exploateze prostia voastra cu o abilitate parsiva, demna de P.T. Barnum.

Apel social: lasati parintii fara copii sau rupeti-le acestora picioarele!

Castrarea publica este o idee buna!

Masinile au roti. Carucioarele de cumparaturi au roti. Si, uneori, daca isi permit, paraplegicii au roti. Copiii nu ar trebui sa aiba roti. Bine, uneori este dezirabil ca un copil sa aiba roti, pentru ca atunci s-ar inscrie in cea din urma categorie mentionata anterior (traducere pentru cei nebinecuvantati cu darul intelectului, respectiv rapperi: sa fie paraplegic, imbecililor!). Dar asta numai daca este vorba despre un pui de manelist.

Ce dracu’ se intampla cu lumea asta? De parca progeniturile oamenilor nu erau destul de enervante – zbiara, sunt urati, urineaza pe ei, sunt obraznici si beneficiaza de mult prea multa protectie sociala impotriva violentei. Si ce e cel mai rau: peste ani, ajung creaturi abjecte, precum Dan Chisu, CRBL, Traian Basescu sau Pepe. Lumea asta are nevoie de un razboi, o maladie, un factor epurator care sa usureze planeta de poluarea existentei umane.

Dar, revenind la copii… ce dracu’ s-a dereglat in structura genetica a speciei? In ziua de azi, nu mai poti sa iti usurezi linistit vezica prin oras, fara ca vreun nimuric inhalator de anime si Playstation Portable sa iti taie calea, zburdand in absurditatea lui infinita pe langa tine. De parca intelectul tancilor -si-asa firav – nu era injectat cu destule jucarii Ben 10 si alte asemenea gunoaie…

Ben Ten este o gramada aburinda de rahat

Va trebui sa imi amintesc sa initiez campania “Da-i un sut in gura pustiului cu Omnitrix la mana” pentru a ii invata minte pe nenorocitii care umbla cu ceasul ala ridicol plantat pe incheietura. Pana atunci, imi ramane indignarea fata de aceasta noua atrocitate:

Roller shoes, roller sneakers, sau, cum ar trebui sa fie denumite: o imbecilitate

Ce diavol malitios a inspirat crearea unor asemenea articole idioate? Pantofi cu roti! Nu, sincer, pantofi cu roti! Nu am asteptari prea ridicate, insa, daca v-a mai ramas macar o smicaratura de ratiune, cufundati-va putin contemplativ in acest concept: PANTOFI CU ROTI! Ce dracu’, oameni buni! Asta este, cu certitudine efectul incalzirii globale, aceasta actionand pe doua directii: in primul rand, ajustarea climei la nivel global afecteaza, aparent in mod direct oamenii, creierul acestora suferind mutatii carstice, care ii indeamna sa raspunda tuturor cerintelor idioate ale si mai idiotilor copii, cand, ceea ce ar trebui sa faca de fapt, in postura de parinti responsabili, ar fi sa le inchida gura micilor nenorociti cu o lovitura circulara bine aplicata la nivelul tamplelor. O alta consecinta a incalzirii globale este, evident, o iarna mai blanda pentru zonele asociate in mod traditional cu climatul temperat-continental. Astfel, micii bastarzi nu au resimtit vreodata placerea unei fracturi adevarate, fiind incurajati de o aparenta invulnerabilitate in fata naturii sa provoace soarta.

Numai in 2007, autoritatile din Chicago raportau un numar alarmant de 1600 de raniti in accidente implicand aceste jucarii imbecile. In acelasi an, un spital din Dublin anunta ca, in decursul a numai 2 luni, 67 de copii au fost tratati pentru leziuni suferite din cauza acestor porcarii. Acum, trecand in revista aceste date, s-ar putea spune ca acesti pantofi cretini nu sunt neaparat cea mai prosta inventie, avand in vedere potentialul lor de a crea dezastre. Cu toate acestea, asteptarea pana la producerea unui astfel de incident este prea lunga, iar rata accidentelor cred ca este defavorabila, raportat la numarul neoamenilor care cumpara tenisii tampeniei. In plus, bucuria idioata a acestor minioni absurzi este insuportabila. Intr-o nota mai pozitiva, trebuie sa recunosc, este o metoda inedita pentru parinti de a le sugera micilor inutili: “fiule, ia de-aici, sa te rostogolesti mai repede afara din casa mea, parazit netrebnic ce esti!”

Deci, data viitoare cand vedeti un copil zbenguindu-se ca un natarau pe strazi cu pantofii lui cu roti, achitati-va de datoria civica si expediati-l de urgenta catre cel mai apropiat sweatshop (cea mai buna alegere este China), unde a si fost produsa perechea lui de adidasi imbecili. Idiotilor!

Sweatshop, sclavagism, exploatarea minorilor si alte sinonime pentru economia mondiala

ROBlogFest, sau intrunirea anuala a Asociatiei Umezitorilor de Pat din Romania

Am un blog. Acum tot ce imi trebuie este un intelect.

Zilele trecute – mai precis, cui dracu’ ii pasa? – s-a savarsit ROBlogFest, incardosarea anuala a celor mai obraznici si ipocriti din teapa fastidiosilor inutili. Si ce, in numele a tot ce e decent e un BlogFest? Cu atat mai mult un RO!-BlogFest!

Sa lamurim ceva inca de la inceput: .ro nu exista! Internetul romanesc este un conglomerat obosit si greoi de sex, batjocura si frustrare rurala. O multime vida de pagini inestetice, enervante, zgomotoase, stridente si inutile create de amatori inculti, care lauda drept arta tasnitura onanista dispusa intr-un model interesant pe peretii din toaleta. Domeniile .ro sunt blenoragia Internetului. Si cu cat Internetul se scarpina mai mult, cu atat .ro supureaza mai rau.

Si nu exista plaga mai rea in .ro decat autoproclamatii bloggeri. Ce este un blogger? “Blogger” este un sinonim pentru “inutil”. In acelasi timp, termenul poate fi folosit si in locul altor caracterizari potrivite pentru acesti neoameni, precum “plicticos”, “enervant” sau “amator”. Sunt intersanjabile. Bloggerii sunt mucosii care mai deunazi erau ridiculizati si ale caror opinii contau la fel de mult ca o petitie impotriva cruzimii fata de animale. Si era foarte bine. Insa, astazi, Internetul a comis o greseala fatala, oferindu-le acestor obscuri mediocri o unealta de o valoare inestiabila: un mediu. Un mediu prin care judecatile lor uscate sa poata fi diseminate si receptate cu reverenta de catre grupuri intregi de discipoli si mai jalnici decat bloggerii – greu de crezut, dar exista. Si a fost suficient, pentru ca orice rebut al redactiei Libertatea sa-si compuna un simulacru denaturat al unei opinii si sa manjeasca apoi spatiul prea indulgent al Internetului cu vorbele lui goale. Nu voi intelege vreodata de ce nu se practica o cenzura acerba in spatiul virtual.

Pentru bunul-simt si normalitate nu exista nimic mai daunator decat un blogger cu un simt fariseic asupra propriei importante. Pentru un blogger, unica forma de orgasm acceptabila – de altfel, unica forma de orgasm pe care o va resimti vreodata – este aprecierea. Din acest motiv, bloggerii si-au creat un sistem complex de giugiuleli reciproce, prin care isi legitimeaza unul in fata celuilalt importanta pentru umanitate. Si astfel, printr-un mecanism sinuos de mentionari reciproce, citari, evaluari, comentarii si masturbari reciproce, acesti paduchi lipsiti de puls intelectual capata brusc impresia ca parerea lor ar valora mai mult decat un falus de pisica moarta, doar pentru ca alti neinspirati o valideaza.

ROBlogFest, prin simpla sa fiintare, comite cea mai grava crima impotriva comunitatii si oricine este implicat in propagarea sa ar trebui dezbracat, jupuit de piele, frecat cu sare si otet si tras in teapa, iar ramasitele lui, aruncate intr-o grota plina cu necrofili zglobii. ROBlogFest le da mascaricilor bloggerei ocazia de a isi parasi camerele – in fapt hrube, in care picturile rupestre infatisand nuduri de femei/barbati sunt luminate numai de un monitor ostenit – si de a isi prezenta acneea bolnavicioasa in lumina reflectoarelor.

"Uite, mami, beau! Micul tau mucus s-a facut baiat mare!"

Aceasta manifestatie, prin celebrarea inutilitatii confera bloggereilor o putere nebanuita. Avalansa de excremente ipocrite capata o noua dimensiune odata cu expunerea in media. Din acel moment, sfrijitul cruciat isi confera siesi o aura mesianica si, dintr-o data, ineptiile lui despre hartia igienica folosita de Mutu devin cuvinte profetice, menite a imbunatati lumea.

De ce dracu’ ar trebui sa avem o festivitate pentru a premia schilodirea limbii, idiomurile agramate, incultura si eforturile unor corporatii de a isi forta produsele pe traheea cetatenilor de rand? Pe toti dracii, nici macar pagina oficiala a concursului nu poate servi drept mantuire pentru nerozia intregului eveniment:  “Multe fetze noi, nu cred ca stiam mai mult de un sfert din oamenii prezenti [...] Noi cel putin am incercat sa acoperim o arie larga, de aia a si aparut notiunea de standup comedy [...] parerile sunt impartite. :-)” (Sursa: http://roblogfest.ro/) Sfinte Sisoe, cretinii astia sunt in stare sa formuleze macar un paragraf fara sa apeleze la expresii triviale, pseudo-gramatica si pictograme ridicole? Acestia fiind organizatorii, cum Pastele masii sa fie concurentii?

Doi bloggeri care arata ca rebuturi ale circului

Cum sa fie? Evident, ca niste paraziti jigariti de care iti pazesti geanta in metrou!

Sunteti murdari, ieftini si inutili!

Privindu-va din Turnul meu de Fildes, ridiculizandu-va inexistenta si impartind un pahar de “ce idioti sunt oamenii” cu Morpheus (nu negriciosul din Matrix, australopiteci subdezvoltati ce sunteti, ma refer la zeul viselor din Metamorphosis a lui Ovidiu), m-a trasnit ca din neant o repulsie indescriptibila. De aici si subiectul acestei scripturi: sunteti murdari, ieftini si inutili!

Bumba, zeul creator, venerat in statul Bushongo, regurgitand Pamantul

Simtind revelatia desertaciunii voastre, am fost coplesit de nevoia platii unei ofrande pentru Bumba, apoi m-am decis sa ma infatisez voua, bieti necunoscatori de Adevar, in cea mai pura forma a mea…

Ca sa va explic in termeni accesibili chiar si perceptiei voastre limitate (nu pot uita ca voi inca traiti cu impresia ca preotii crestini ar avea alt scop decat acela de a viola copii si ca Teo Trandafir nu ar fi virgina… sau octopod…), va voi relata evenimentele in felul urmator… incercati sa tineti pasul:

"Iar desfrau si orice necuratie si lacomie de avere nici sa se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfintilor." (Epistola Sf. Pavel catre Efeseni, 5:3)

M-am nascut prin propria-Mi vointa, M-am plantat intr-un organism-gazda, doar pentru placerea Mea mistica de a vedea cum erup printr-un muritor de rand, apoi Am eviscerat fiecare martor la venirea Mea in existenta cu haloul masculinitatii mele zdrobitoare, totul pentru a Ma amuza. Insa acum ca martienii fusesera ucisi de fascicolul virilitatii Mele absolute, trebuia sa gasesc o sursa de nutritie. Astfel, expectorand in mod repetat, am format din mucusul Meu prima bucata de pamant, care s-a extins mai tarziu, pana cand a devenit ceea ce voi numiti astazi Terra. Dupa cateva imbucaturi (ceea ce a dus la crearea oceanelor), cea mai coplesitoare senzatie de pantecaraie M-a lovit in moalele capului (folosesc acest termen spre a va inlesni voua intelegerea; trebuie sa realizati ca partea mea dorsala este echivalentul capului vostru in capacitate mintala). Cufureala a fost epica! Colosala! Titanica! Si aici interveniti voi in istorie.

Asadar, aceasta este adevarata voastra origine, originea speciei umane… fara Ardipithecus sau microorganisme, fara evrei crucificati si reanimati, fara pitici inaripati dansand pe unicorni roz. Deci, vedeti? Sunteti murdari, ieftini si inutili. Nu aveti cum sa fiti altfel. Aceasta este povestea adevarata si nealterata. Acum stiti. Cu placere!